Student român la Moscova
Federația Rusă se conturează în imaginația multora dintre noi ca o țară a extremelor, o țară deosebit de interesantă și intrigantă, datorită trecutului dar și prezentului ei, care nu încetează să fascineze până și pe cei mai pretențioși dintre aceia care-i vizitează meleagurile. Este țara lui Dostoievski, a lui Ceaikovski și a lui Tolstoi, patria păpușilor matrioşca și a sărbătorilor de iarnă, iar capitala ei - Moscova, impresionează și ea prin mărime, varietate și frumusețe, așa că nu am stat mult pe gânduri, atunci când am auzit, prima dată, despre posibilitatea de a-mi efectua studiile doctorale acolo! Personal, a fost un vis devenit realitate, îmi doream de foarte multă vreme să învăț limba rusă și unde puteam să realizez mai bine acest lucru decât în Rusia?
Am văzut Moscova, pentru prima dată, în toamna lui 2013 și a fost dragoste la prima vedere! O metropolă cu adevărat magnifică, gazdă a 11,5 milioane de locuitori, așezată pe o bijuterie arhitecturală - metroul din Moscova, ale cărui stații nu încetează, nicio clipă, să bucure privirea călătorilor grăbiți. Dacă la început, grandoarea orașului m-a lovit ca un uragan, mai târziu m-am obișnuit cu tot ce se petrecea in jurul meu și era și timpul să se întâmple asta, pentru că foarte curând am început studiile, în anul pregătitor de limbă rusă și odată cu acesta am învățat și prima lecție dură pe care avea să mi-o ofere această nouă iubire... dacă vrei să obții rezultate impresionante și efortul pe care îl depui trebuie sa fie pe măsură! Muncim, muncim, muncim și ne odihnim la pensie! Asta ne repeta în fiecare dimineață profesorul de limbă rusă și se pare că avea mare dreptate.
Primul an petrecut în Rusia a fost foarte obositor și nu-mi este rușine să recunosc că nu am reușit să vizitez toate locurile la care visam, pentru simplul fapt că programul nu mi-a permis! Aveam cursuri de luni până sâmbată, opt ore în fiecare zi, iar duminica...multe teme pentru acasă.
În acest oraș am învățat că rușii sunt oameni primitori și buni, în ciuda caracterului aparent grav, sobru. Am legat foarte multe prietenii cu studenți din toate colțurile lumii, Universitatea de Prietenie a Popoarelor fiind, în opinia mea, locul ideal pentru a te familiariza cu mentalități și obiceiuri cât mai variate, fără să fie nevoie să călătorești prea departe pentru a le cunoaște, iar Facultatea Pregătitoare de Limbă Rusă pentru Străini este un adevarat festival cultural de zi cu zi.
Aici am învățat ce înseamnă dragostea de țară, ce înseamnă să-ți cunoști greșelile și lipsurile, dar și cât de important este ca, în ciuda acestora, să înveți să recunoști lucrurile bune și valorile țării, să-ți respecți istoria și să cinstești trecutul. Conștiința mea personală a suferit un șoc; plecată dintr-o Romanie, care-și urăște conducătorii, căreia-i este frică parcă să mai vorbească despre mândria națională, despre puterea și istoria colosală a neam
ului românesc, și ajunsă într-o țară în care, toată lumea ascultă cu interes și mândrie orice discurs al președintelui, unde întâlnesti pe stradă panouri imense cu mesaje patriotice amplasate de ziua națională, care m-au impresionat până și pe mine, care sunt străină. (Si NU! nu mi se pare nimic comunist in asta!)
Aici, parcă și românii sunt mai români! Doar ce m-am întors de la Ambasada României la Moscova, unde s-a organizat o seară de muzică si poezie cu ocazia Zilei Culturii Naționale. Pot să afirm cu tărie că în seara asta sunt mândră că sunt româncă, sunt mândră să aud români, dar și cetățeni ruși recitând, cu respect și profundă apreciere, poeziile lui Eminescu. Nu stiu dacă aceste lucruri se întâmplă și sunt simțite la intensitate mult mai mare, datorită dorului de casă, dar știu, cu siguranță, că România merită mai mult decât atât, iar cheia stă în esența evoluției - trebuie să ne ridicăm măcar la nivelul strămoșilor noștri, dacă nu este cu putință să îi depășim, căci de nu vom face asta...nu vom reprezenta decât, o adunătură de involuați.
Trebuie să mă opresc aici, pentru că mă tem că firul povestirii mele a căpătat o notă gravă... vremea este de vină! zăpada și seara venită prematur, te îndeamnă parcă la meditație.
Aștept cu nerăbdare toate experiențele și lecțiile pe care urmează să mi le ofere acest oraș minunat și sper că următorii ani vor fi cel puțin la fel de interesanți și de frumoși ca primii doi.
