Oglinda concavă a perioadei de tranziţie. ZONA RETRO
Peisajul grec, croat, mediteranian este, după cum ştim foarte bine, izvorul de inspiraţie al multor poeţi moderni. Ne-am întrebat vreodată care e izvorul de inspiraţie al scriitoriilor români din Voivodina? Câmpia panonică, lanurile de grâu, râurile care trec prin Banatul Occidental sau, poate, cu totul altceva: starea contagioasă a spiritului destructiv, deziluzia, natura insensibilă a aproapelui?
Cine e scriitorul român din Voivodina, are el vreo identitate, este în atenţia criticii, a publicului cititor sau nu e decât o întâmplare colaterală, un accident inte-lectual, un personaj marginalizat de talentul cinic al istoriei? Din 1945 şi până astăzi, în această zonă folcloric-rusticală, interpretată colocvial, la modul turistic, de suprafaţă şi fără un interes bine articulat, au fost publicate peste o mie de cărţi, într-un milion de exemplare: poezii, romane, eseuri etc. Îmi permit să cred, având în vedere teoria probabilităţii, că din cele o mie de volume pot fi selectate, două, trei, să nu zic zece, care ar merita atenţia noastră indiscutabilă. Dacă s-ar face o anchetă fulger, pe stradă sau în saloanele de sărbătoare ale prestigiului cultural imaginar, încercând să aflăm care dintre volumele apărute au lăsat o urmă în aria culturală a timpului pe care-l trăim, sunt sigur că nu ve-ţi primi un răspuns satis-făcător. Imaginea despre literatura română din această zonă s-a deformat în aşa măsură încât omul interesat nu mai poate avea o atitudine care i se potriveşte. Cultura noastră a devenit cultura unui concept retro, ea fiind îndreptată în exclu-sivitate spre tradiţie şi folclor. Creativitatea artistică, originală, gândirea, reflecţia, nu mai sunt un substanţial capitol al vieţii noastre culturale contemporane. Noi astăzi, în secolul XXI, reluăm ideile secolelor de mult trecute în arhiva istoriei, şi – o, ce ironie! – descoperim poezia populară, de parcă am descoperi apa caldă sau roata, descoperim ideile sămănătorismului, popo-ranismului, revitalizăm tradiţiile bana-lizându-le, ne îndulcim cu sirop idilic de proastă calitate, numai din cauză că cineva a rămas cu visul în feudalismul târziu al istoriei oprite din mers. Neîntârziat trebuie să spun că noi eram, începând cu anul 1968 şi tot până la sfârşitul secolului XX, copiii timpurilor moderne, cu un discurs poetic bine articulat, inedit, realul şi fabulosul fiind două aspecte ale unei aventuri literare care au pus în valoare o energie expresivă de invidiat. Au apărut pe scena literară personalităţi care s-au manifestat pe un plan foarte larg, având în vedere republicile din ex-Iugoslavia pre-cum şi spaţiul Europei de Sud. Scriitorul român din această zonă era adevăratul artist care trăia intens, cu ideile şi pasiunile sale, în spiritul timpului. După căderea Zidului Berlinului, după conceptele de meşteşug ale posmodernismului, problema autenticităţii acestei literaturi a încetat de a mai fi în atenţia criticii şi a interpreţilor. Wikipedia, dar şi unele reviste, ziare, vorbind despre literatura românilor din Voivodina, vor menţiona întâi de toate, la superlativ, aspectul folcloric al culturii noastre, nevoia de conservare a întregii etnicităţi, noi toţi fiind enclava muzeo-logică a unui concept populist, moştenit din secolul al XIX-lea, care are ambiţia să şteargă din conştiinţa noastră secolul XX, dar mai ales modernitatea acelui secol şi radicalismul conceptual al modernităţii literare care s-a bucurat de o susţinere considerabilă. Reprezentanţii culturii retro, încearcă insistent să dispreţuiască şi să denigreze elementul modern şi postmodern al literaturii române din Voivodina. Pentru ei Zidul Berlinului încă n-a căzut, secolul XIX-lea încă n-a trecut, ei se adresează retoric unei lumi care nu există decât în memoria istorică a timpurilor apuse. Nu există controverse, nu există încrucişări de atitudini pe teme literare, nu există păreri ale editorilor. Ei se mândresc cu faptul că spiritele s-au liniştit! Mă rog!? Cărţile care apar nu le puteţi găsi niciunde. Nu există nici măcar o singură librărie care ar difuza cartea românescă din Voivodina. Cum timpul trecuse noi am devenit total necunoscuţi. Despre cărţile noastre nu se vorbeşte, despre autorii noştri nimeni nu ştie. Nu demult am fost la două Festivaluri internaţionale de poezie, de mare prestigiu. Oamenii mă întrebau unde putem găsi cărţile voastre? De ce nu ne trimiteţi o sută de exemplare? Cum vreţi să vă cunoaştem? Povestea am spus-o în repetate rânduri. Nimeni nu te aude! Nimeni nu ştie despre ce anume vorbesc! Avem un festival de folclor care face vâlvă. Atât. Îmi zice cineva: Nu e suficient pentru o viaţă de om
care se complace cu titulatura de minoritar? Când am spus undeva că literatura noastră ne poate reprezenta pe un plan foarte larg, într-o manieră strălucită, că această literatură vorbeşte despre
